România face parte din Grupa H a preliminariilor pentru Cupa Mondială 2026, alături de Austria, Bosnia şi Herţegovina, Cipru şi San Marino. Ne apropiem de finalul unei campanii de calificare care, ca de obicei, ne-a oferit o combinație de speranță, frustrare și acel clasic „parcă se putea mai mult”. Echipa națională a României mai are doar două meciuri de disputat în preliminariile pentru Campionatul Mondial din 2026 : cu Bosnia și Herțegovina și cu San Marino. Deși calculele sunt complicate, visul mondialului rămâne, cel puțin teoretic, posibil.
Un parcurs cu sincope, dar și cu momente promițătoare
Campania României în Grupa H a început cu o înfrângere acasă, 0–1 împotriva Bosniei. Un meci care a adus la suprafață vechile probleme: posesie slabă, ezitări în fața porții și un moral care se clatină repede după ce încasăm un gol. A fost un duș rece, mai ales într-un moment în care entuziasmul din jurul echipei naționale părea să renască după parcursul frumos din grupa UEFA Nations League.
Reacția nu a întârziat: în partida următoare, România a spulberat San Marino cu 5–1, un rezultat care, deși a venit împotriva unui adversar foarte modest, a readus încrederea în vestiar și entuziasmul înapoi în tribune. A fost genul de meci în care echipa și-a permis să joace cu dezinvoltură, să atace, să marcheze și să zâmbească. Ianis Hagi, Răzvan Marin și Denis Alibec au fost printre remarcați, iar scorul a dat impresia că drumul spre calificare e încă deschis.
Următoarea partidă a fost contra Austriei, unde tricolorii au făcut un meci modest. Pe tot parcursul celor 90 de minute posesia a fost de partea austriecilor, existând multe momente de ezitare și probleme în apărare, precum și un tempo foarte lent al echipei noastre. Depășită categoric din punct de vedere tehnic, România a pierdut cu 1-2, reușind să marcheze abia pe final, prin Florin Tănase, în minutul 5 de prelungiri.
În primul meci cu Cipru, jucat la București, tricolorii s-au impus cu 2–0, într-un meci controlat de la un capăt la altul. Golurile lui Tănase și Denis Man au venit ca o confirmare a unei prestații solide și mature. România a arătat un joc echilibrat, bine așezat tactic, iar publicul a plecat de pe stadion cu senzația că echipa începe să se închege.
Totuși, returul din Cipru a fost exact opusul. România a scos doar un egal 2-2 la Nicosia, după un meci în care a ratat ocazii mari și a părut lipsită de energie, echipa Ciprului reușind să revină după ce a fost condusă cu 2-0. Acel rezultat a costat scump, două puncte pierdute care, acum, la final de campanie, ne fac aproape imposibilă calificarea directă.
O partidă cu adevărat tensionată a fost returul cu Austria. Chiar dacă meciul în sine a fost destul de echilibrat, fără prea multe faze importante, finalul a fost spectaculos. Mai precis, ultimele 20 de secunde, care ne-au adus și golul victoriei, după o dominare relativ accentuată a Austriei. Virgil Ghiță a reușit să înscrie primul său gol la națională, în minutul 5 al prelungirilor meciului.
Clasamentul și calculele pentru un loc la Mondial
În acest moment, Austria conduce grupa cu 15 puncte, urmată de Bosnia cu 13 puncte, iar România se află pe locul trei cu 10 puncte. Nu e o poziție imposibilă, dar e una care nu lasă loc de greșeli. Conform statisticilor și simulărilor făcute de Football Meets Data, tricolorii mai au doar aproximativ 2% șanse de a câștiga grupa și în jur de 35–40% șanse de a prinde barajul de pe locul 2, în funcție de rezultatele celorlalte echipe.
Pe scurt: dacă România vrea să se califice direct la Mondialul din 2026, trebuie să câștige ambele meciuri rămase, cel cu San Marino cu mai multe goluri diferență și să spere că Austria pierde și cu Cipru și cu Bosnia. Pare complicat? Da. Imposibil? Nu chiar. Locul 2 ne aduce de asemenea șanse de calificare, calificându-ne la baraj. Pentru a lua locul 2, România trebuie să câștige cu Bosnia și trebuie să învingă San Marino la scor, ideal cu o diferență de cel puțin 4-5 goluri, pentru a fi sigură că, în ultimul meci, Bosnia nu poate trece peste noi, chiar și cu o victorie la scor în fața Austriei.
Victoria cu San Marino este iminentă, deoarece naționala enclavă se află literalmente pe ultimul loc FIFA în acest moment, și este evident, la nivel de fotbal amator. Însă ce se întamplă dacă ghinionul se va ține de noi și nu vom putea învinge Bosnia în urmatorul meci, căzând astfel pe locul 3 indiferent de rezulatul cu San Marino?
Vestea bună este că datorită performanței solide din UEFA Nations League 2024–2025, România ar putea avea o șansă suplimentară la baraj, chiar dacă nu prinde primele două locuri în grupă. Deoarece au câștigat grupa din Nations League, tricolorii se pot califica la baraj de pe orice loc din grupă, atâta vreme cât nicio altă națională din grupa noastră actuală, ce a câștigat de asemenea o grupă din ediția Nations League precedentă, nu se poziționează înaintea României. În această grupă H, San Marino este singura care a câștigat o grupă de Nations League, însă matematic, ei nu mai pot reveni, așa că, România are asigurată oricum calificarea la baraj. Este o plasă de siguranță care ar putea conta enorm în contextul actual, chiar dacă să te califici de pe locul 2 iți aduce adversari mai accesibili la baraj, decat de pe alte locuri.
Două meciuri decisive
Meciul cu Bosnia va fi, fără îndoială, cel mai important al campaniei. O victorie ar reechilibra grupa și ar aduce o doză uriașă de moral înaintea confruntării finale cu San Marino.
Cu San Marino, lucrurile par mai simple. Chiar și așa, România trebuie să trateze partida cu seriozitate și să își facă golaveraj deoarece o victorie la scor, precedată de o victorie în fața Bosniei ne asigură locul 2.
Aici intervine și miza simbolică: de pe locul 2, România va întâlni un adversar mai ușor decât dacă se califică de pe locul 3 la baraj.
Între curaj și lipsă de luciditate
Sub conducerea actualului staff, România a arătat momente bune, dar și perioade lungi în care pare că joacă „cu frâna trasă”. De aceea, mulți oameni îl critică pe Mircea Lucescu și consideră că acesta „ s-a culcat pe o ureche” știind că și locul 3 în grupă ne califică la baraj. Apărarea s-a mișcat decent, însă mijlocul terenului e adesea sufocat de lipsa de mobilitate și de idei clare în construcție. Deși avem individualități tehnice peste media grupei, omogenitatea lipsește în momentele cheie.
Ofensiv, tricolorii au început să se bazeze tot mai mult pe faze fixe și pe acțiuni personale. Asta nu e neapărat un lucru rău, dar arată că lipsește încă un plan colectiv coerent. Cu Bosnia, acest aspect va fi esențial — acolo unde fiecare șansă contează.
Identitatea echipei
Indiferent dacă România va ajunge sau nu la Mondial, această campanie a arătat ceva esențial: nevoia unei identități clare. Echipa are potențial, dar pare că încă se caută. Nu mai e vorba doar de calificări, ci și de recâștigarea respectului pierdut în anii de tranziție. Parcursul de la Euro 2024 este foarte contradictoriu cu performanța noastră actuală, iar lumea tinde să-l blameze pe antrenorul Mircea Lucescu, pentru lipsa de strategie sau blazarea din această campanie de calificare, unde România putea să obțină mult mai multe puncte și să aibă meciul decisiv pentru locul 1.
