În ultimul deceniu, România a cunoscut o creștere foarte mare a infrastructurii sportive. Stadion după stadion a fost inaugurat cu repeziciune, tăieri de panglici, artificii și promisiuni despre renașterea fotbalului românesc. Cu toate acestea, realitatea de pe teren, la propriu și la figurat este una mai puțin spectaculoasă.
Multe dintre aceste arene moderne, construite cu sume uriașe din bani publici, găzduiesc astăzi meciuri din Liga 2 sau chiar Liga 3, cu tribune aproape goale și fără perspectiva unui fotbal de top în viitorul apropiat.
În total, cinci stadioane noi sau renovate, care au costat împreună aproximativ 176 de milioane de euro, sunt folosite acum de echipe aflate în eșaloanele inferioare ale fotbalului românesc.
Stadionul Steaua (București)
Una din perlele infrastructurii românești, Stadionul Steaua, a costat nu mai puțin de 95 de milioane de euro. Arena ultramodernă are o capacitate de 31.254 de locuri, conform Wikipedia și a fost gândită să fie un reper pentru sportul românesc.
Totuși, echipa care o folosește zi de zi, Steaua București, se află în Liga 2 și nici măcar nu are drept de promovare în Liga 1, din cauza statutului său juridic. Arena este folosită ocazional și de FCSB sau naționala României, dar de cele mai multe ori, tribunele din Ghencea rămân pe jumătate goale, în ciuda investiției uriașe.
Sepsi Arena (Sfântu Gheorghe)
Construită cu 25 de milioane de euro, Sepsi Arena (denumire generică pentru complexul sportiv al clubului) este una dintre cele mai moderne baze din România. Totuși, după retrogradarea echipei Sepsi OSK în Liga 2, stadionul găzduiește acum meciuri cu un public mai restrâns.
Rămâne, însă, un exemplu de infrastructură bine gândită pentru o comunitate mică, chiar dacă performanțele sportive au intrat într-un con de umbră.
Stadionul “Dâmbovița Arena” (Târgoviște)
La Târgoviște, situația e aproape paradoxală. Conform GSP, după ce stadionul „Eugen Popescu” a fost renovat complet pentru 15 milioane de euro, autoritățile locale au decis să construiască un al doilea stadion – „Dâmbovița Arena”, cu o valoare estimată la 55 de milioane de euro.
În timp ce lucrările la noua arenă avansează, echipa Chindia Târgoviște se zbate în mijlocul clasamentului Ligii 2, iar tribunele „bătrânului Popescu” rămân rareori pline.
Stadionul Ceahlăul (Piatra Neamț)
Cândva un reper al fotbalului românesc, Stadionul Ceahlăul din Piatra Neamț a fost renovat pentru 6 milioane de euro, dar echipa locală, CSM Ceahlăul, este abia pe locul 15 în Liga 2.
Arena, altădată plină la meciuri de primă ligă, e astăzi martor tăcut al unui fotbal local care a pierdut din entuziasm și susținere.
Stadionul “Marin Anastasovici” (Giurgiu)
La Giurgiu, Stadionul „Marin Anastasovici”, modernizat cu 4 milioane de euro, are o poveste tristă. Pe acest teren, Astra Giurgiu juca odinioară în Europa League împotriva lui Lyon și West Ham.
Astăzi, stadionul este folosit de Dunărea Giurgiu, o echipă de Liga 3, Seria 5. În tribune, câteva zeci de spectatori încearcă să recreeze atmosfera de altădată, dar gloria europeană e doar o amintire.
Toate aceste exemple ilustrează aceeași problemă: infrastructura a crescut mai repede decât performanța sportivă.
S-au construit stadioane moderne, dar fără o strategie reală care să sprijine dezvoltarea cluburilor locale, a academiilor de juniori sau a comunităților de suporteri. Rezultatul? Tribune goale și echipe blocate în ligile inferioare.
România are astăzi infrastructura pe care și-o dorea acum 20 de ani. Ce nu are încă este viziunea sportivă care să umple aceste stadioane cu fotbal adevărat.
Investițiile nu sunt, în sine, o problemă, problema e discrepanța între bani și rezultate.
Poate că, într-o zi, echipele din Târgoviște, Giurgiu sau Piatra Neamț vor redeveni ce-au fost odată, iar aceste stadioane nu vor mai fi doar simple monumente ale speranțelor pierdute.
