În fiecare an, categoria Best Rap Album de la Grammy devine un fel de barometru pentru starea rap-ului mainstream: ce stiluri sunt validate, ce artiști sunt considerați relevanți și cât de deschisă e Academia Grammy la schimbare. Nominalizările de anul acesta – de la revenirea Clipse la proiectele conceptuale semnate JID, Kendrick Lamar sau Tyler, The Creator – arată un mix interesant între tradiție, experiment și energie nouă. Chiar și așa, lista ridică și întrebări: ce lipsește, ce e „industry choice” și ce e cu adevărat definitoriu pentru rap-ul actual?
Let God Sort Em Out – Clipse
Revenirea celor de la Clipse e probabil, cea mai „de discutat” nominalizare. Albumul funcționează ca o continuare matură a esteticului coke-rap de la începutul anilor 2000, dar cu o perspectivă mult mai apăsată de timp și consecințe. Liric, proiectul e dens și plin de detalii de storytelling, iar producția lui Pharell scoate în față exact ce trebuie- bonding-ul fraî Pusha T și No Malice.
GLORIOUS – GloRilla
GloRilla aduce în cursă un album agresiv, energic și foarte ancorat în club / street-rap-ul sudist. GLORIOUS e genul de proiect care nu încearcă să fie „politically correct”, ci sincer față de mediul din care vine: atitudine, autoafirmare, umor murdar și hook-uri care rămân în cap. Nominalizarea ei marchează și un moment important pentru femeile din noul val de rap.
God Does Like Ugly – JID
Cu God Does Like Ugly, JID își consolidează reputația de „liricist” , dar și de storyteller. Albumul e plin de reflecții despre credință, greșeli, identitate și maturizare, cu multe flow-uri și structuri de piese foarte fluide. E probabil cel mai „artistic” proiect din listă, prin modul în care combină conceptele cu emoția brută.
GNX – Kendrick Lamar
GNX continuă tradiția lui Kendrick de a face din fiecare album un statement. Proiectul îmbină critica socială, introspecția și jocul cu vocea și flow-ul, într-o construcție aproape cinematografică. Nominalizarea era previzibilă: Kendrick rămâne standardul de „album-rap” gândit ca operă, nu doar ca set de single-uri.
CHROMAKOPIA – Tyler, The Creator
Cu CHROMAKOPIA, Tyler își continuă explorarea între rap, soul, jazz și pop alternativ. Albumul sună ca un colaj de culori emoționale — de la momente introspective și vulnerabile la pasaje playful, aproape teatrale. Nominalizarea lui confirmă faptul că, pentru Academia Grammy, Tyler e deja în zona „artist complet”, nu doar rapper, iar proiectul ăsta e încă un pas în consolidarea identității lui hibride.
Dacă ar fi după mine…
Dincolo de criteriile oficiale ale Grammy-urilor, selecția de anul acesta nu pare completă. În locul lui „GLORIOUS” de la GloRilla, care aduce energie și atitudine, dar nu neapărat un album solid la nivel conceptual, aș fi văzut mult mai justificată o nominalizare pentru „Alfredo 2” de Freddie Gibbs – un proiect mult mai coerent, matur și impecabil produs.
Chiar și așa, dintre albumele aflate pe listă, pentru mine „Let God Sort Em Out” de la Clipse este cel care merită să câștige. E genul de proiect care îmbină istoria personală, identitatea unui duo legendar și un nivel liric foarte ridicat, fără să sune învechit. E un comeback care nu trăiește doar din nostalgie, ci demonstrează că rap-ul făcut cu viziune și experiență încă poate seta standardul în 2025.
